Coltul narciselor

Timpul ghioceilor a trecut...mugurii roz ai batranului cais stau gata sa pocneasca...privesc cel mai de pret colt al gradinii mele,coltul narciselor.Simt ca anul acesta voi avea cele mai frumoase narcise,abia astept sa simt parfumul lor proaspat de primavara.Daca va intrebati de ce narcisele mele vor fii mai frumoase,cautati raspunsul sub ele...intre bulbii narciselor odihneste somnul cel lung motanul meu negru.
"Pamantul umed-
printre narcise doarme
motanul negru"
Motanul meu negru Tzucky nu intelegea oricat i-as fii explicat eu ce inseamna un haiku.Ma privea nonsalant cu ochisorii lui galbeni de felina si torcea in surdina,il priveam ore in sir stand pitit in iarba,admira firele de iarba,fluturii,musculitele,pasarile,tot ce misca,le admira ore in sir stand in aceeasi pozitie,pana cand sarea brusc in sus incercand sa inhate vreun biet fluture alb,apoi mi-l oferea victorios.Oare daca as fii intrat in trupul lui macar pentru o zi,oare ce as simti?Probabil m-as fi simtit mica printre firele de iarba,probabil bataile aripilor de fluture mi-ar parea zgomotoase,zborul vrabiutelor m-ar asurzi ca cel al avioanelor,iar parfumul florilor de gradina ar fii mai intens decat al celor mai scumpe parfumuri de lux...Sunt convinsa ca motanul meu nu intelegea un haiku,dar intelegea natura mult mai bine decat voi reusi eu vreodata.Fiecare clipa era mare!Aceeasi imagine in iarba zi de zi era unica!Cum sa nu te saturi oare sa privesti ore intregi,zile la rand acelasi peisaj?Noi oamenii pierdem clipele,timpul pretios trece pe langa noi,iar noi nu-l bagam in seama din cauza altor griji,probleme cotidiene...ne gandim la viitor,dar prezentul se scurge si noi nu castigam nimic.Nu pierdeti clipele,ele sunt cele mai importante,ele va vor construi amintiri atunci cand veti fii poate prea batrani ca sa va mai ridicati din pat.Motanul meu a zacut doua saptamani bolnav,apoi s-a stins,a avut o viata scurta doar cinci ani,dar stiu ca nu a pierdut nimic,a fost fericit in gradina si casa lui,dar oare eu in aproape treizeci de ani pot spune ca am fost la fel de multumita de viata mea?Oare nu am pierdut prea mult timp facand nimic?Oare si tu cititorule esti vinovat ca si mine de pierderea timpului?Atunci fa ceva macar acum,du-te gaseste un loc frumos in natura,ia o hartie si un stilou si daca simti ceva frumos trecandu-ti prin minte scrie,si nu lasa hartia uitata intr-un sertar ,salveaza-ti ideile aici pe blogul meu,esti binevenit!