Cuibul vrabiutelor

Am admirat saptamana aceasta zi de zi un cuib de vrabiute construit pe casa batranului meu vecin,erau sase pui dragalasi inghesuiti in cuib si randunica mama abia prididea sa-i hraneasca.Ieri erau deja mai mari, nu prea mai incapeau in cuib,stateau ca niste soldatei unul langa altul si isi dadeau parca coate sa-si faca loc.Am vrut sa-i pozez dar nu aveam baterii la camera si am amanat pentru azi,dar din pacate cam tarziu...de dimineata vrabiutele deja invatau sa zboare,erau mai mult niste salturi caraghioase pe gardul dintre case,am incercat sa le ignor,din pacate nu si pisica,a omorat o vrabiuta,am reusit sa o gonesc,dar nu am stat mult si cainele dormea pe scara si hop o alta vrabiuta ateriza in fata cainelui,prea tarziu sa o salvez...mi-a parut rau,am inchis cainii in spatele casei,mai erau patru pui de vrabie care topaiau invatand sa zboare,cred ca au reusit,dar este ora 19:30 si cuibul e gol...nu stiu ce s-a intamplat cu ei,sper sa supravietuiasca.Am scris trei haiku-uri despre vrabiute,dar nu sunt asa de reusite ca cel pe care l-am scris in martie pentru concursul lunar de haiku(Dupa iarna grea/vrabiuta nervoasa-/unde e cuibul?).

Strasina veche-
cuibul de vrabiute
pandind motanul

Casa de chirpici,
cuibul vrabiutei gol-
motanul satul!

Pe gardul de lemn
primul zbor al vrabiei-
sprinten motanul